Turcia – parerea mea!

Ultimele sapatamani au fost marcate, in Turcia, de proteste impotriva premierului Recep Tayyip Erdogan si a guvernului sau. Manifestantii provenind din randurile unor largi categorii sociale, il acuza pe seful executivului de la Ankara de autoritarism si in subsidiar de crearea de avantaje exclusiv populatiei Sunnite. Inca de la realegerea sa din 2011 Erdogan a urmarit in mod preponderent o agenda ideologica islamica propunandu-si sa creasca „tineri piosi”.

 

Analiza

 

Turcia in noua configuratie a zonei, a unei lumi in continua miscare, dar si in cautarea unor noi poli de echilibru si de stabilitate, s-a dovedit in cele din urma mult mai compexa. Si anume, tot mai multe entitati reprezentative ale societatii vad reformele, mai degraba impuse decat propuse in mod democratic de catre Erdogan, mijlocul prin care acesta urmareste sa acceada la functia de presedinte al Turciei, in ciuda tot mai accentuata a procesului de erodare acordat de AKP si implicit lui Erdogan, ca o consecinta a politicii autoritare desfasurate de Premier. In planul politicii externe angajamentul Turciei in procesul negocierii pacii cu militantii kurzi si dezvoltarea proiectelor privind conductele de petrol in Irakul Kurdistant cunoaste  o oarecare lentoare cat si lipsa unor rezultate punctuale.

 

La prima vedere situatia exploziva din Turcia a fost generata de un protest pasnic impotriva deciziei autoritatilor da a distruge Parcul Gezi din centrul Istambulului facand loc unui Mall.Aceasta a fost scanteia ce a antrenat manifestari ample stradale dar ce a cuprins intreaga Turcie, si au crescut permanent in intensitate datorita ciocnirilor dintre fortele de ordine si populatia prezenta in Piata Taksim, dar si in numarul de cetateni ce au empatizat cu demonstrantii prezenti.

 

In acest fel putem spune ca este vorba despre un proces mult mai complicat si cu radacini adanci si dureroase intr-un trecut apropiat dar vadit cu conotatii simbolice in trecutul indepartat ce trezesc nostalgii imperialiste.Numai in acest fel se poate explica de ce grupuri sociale sau religioase, chiar si suporterii celor mai importante echipe de fotbal aflate intr-o afisata si permamnenta rivalitate s-au gasit in masa protestatarilor initiate de ecologisti.Acesta fiind o consecinta a politicii autoritare si totalitare cu accente ideologic islamice ce se indeparteaza de islamismul conservator promovat de Erdogan.Astfel, in loc sa asistam la un proces de democratizare a societatii, reformele premierului Erdogan au avut efect invers, daca judecam dupa reformele adoptate dar si opinia publica din Piata Taksim si din celelalte orase ce au cuprins intreaga Turcie.

 

De fapt, dupa ce Erdogan si guvernul sau au limitat dreptul cetatenilor la libera exprimare, oamenii despre care cu greu ar fi crezut cineva pana atunci ca ii va vedea impreuna, au reusit sa empatizeze si sa impuna un caracter de masa, la scara nationala preotestului.

 

Reactia violenta, brutala a fortelor de ordine dovedeste o teama a puterii in fata protestelor vehemente si tot mai extinse ce nu dau semne de retragere.Acum protestul este impotriva guvernului iar excesul uzului de forta si-a dovedit limitele: populatia nu renunta!..nici in fata tunurilor de apa, a gazelor lacrimogene, a bastoanelor de cauciuc, sau a gazelor toxice.

 

La o derulare a imaginilor de moment, s-a ajuns la analiza cauzelor profunde ale acestei situatii, stiut fiind faptul ca Turcia este in plin an pre-electoral iar aceste demonstratii ii diminueaza din sanse Premierului.Si nu este vorba despre alegeri corecte, intr-un climat politic destins si stabil din punct de vedere social.Dimpotriva, ajuns aproape la finalul mandatului sau de premier, dar mai ales pregatindu-se sa atace viguros, functia de Sef al Statului, Erdogan nu are in bilantul sau doar realizari de natura sa ii asigure cota de incredere necesara in mod corect.

 

Concesiile facute islamistilor prin reglementari draconice in ceea ce priveste consumul de alcool, restrictii asupra vestimentatiei. In ceea ce priveste alcoolul, Erdogan le spune  „sa mearga acasa si sa bea”, sugerand prin aceasta ca nu exista alt loc in public pentru cei ce prefera alta recomandare decat cea prescrisa de guvern.Astfel ca Erdogan, cu fiecare declaratie este vazut tot mai putin ca un lider de centru.

 

Toate aceste restrictii sunt percepute de catre populatie mai degraba ca atacuri directe la fundamentele statului republican si secular fondat de Mustafa Kemal Ataturk. In acest context reformele lui Erdogan sunt de fapt contrareforme si de aceea nu au absolut nimic cu reformele autentice ale lui Mustafa Kemal Ataturk.

 

Pe cale de consecinta s-a ajuns la blocarea reformei constitutionale si, mai direct spus, premierul Erdogan „a intrat in corzi”.

 

Un fapt a atras atentia in mod deosebit, mai precis un paradox: in ultimii zece ani, Turcia  a inregistrat o certa crestere economica, dar, in acelasi timp, si un real deficit de democratie. Acest al doilea aspect a si fost luat in calcul atunci cand Turciei i-a fost respinsa candidatura la Uniunea Europeana, datorita nerespectarii Criteriilor de la Copenhaga.

 

Dar, evenimentele din ultimele saptamani, nu fac decat sa ridice noi si serioase semene de intrebare asupra vointei politice a lui Erdogan si a partidului sau de a asigura un curs democratic, modern şi stabil.

 

De exemplu, Turcia este, astazi, tara cu cel mai mare numar de ziaristi alfati in inchisoare, o tara in care mass media este cenzurata iar drepturile si libertatile fundamentale ale omului sunt sistematic si brutal incalcate.

 

Consecvent liniei sale dure, Erdogan a refuzat, de plano, dialogul cu manifestantii, pe care i-a calificat „extremisti”, ajungand pana acolo incat i-a acuzat chiar de complot . La randul lor, manifestantii au scandat lozinci cum ar fi ”Jos dictatorul!” sau „Tyyp, demisia!!” si nu dau semne ca vor ceda.

 

Intrebarea care se pune, in momentul de fata este, credem, urmatoarea: ”Care anume dintre discursuri vor fi, pana la umra, cele care vor convinge statele democratice de dreptatea mesajului lor?”

 

Reacţii şi opinii internaţionale

 

Dupa cum era de asteptat, cercuri politice din Uniunea Europeana si din multe alte state democratice moderne au urmarit cu interes dar si cu o vie ingrijorare evenimentele din Turcia. Astfel, Uniunea Europeana a cerut atat opozantilor cat si sustinatorilor Premierului Erdogan „sa dea dovada de retinere”. O asemenea recomandare nu este, insa, nicidecum echivalentul unui cec in alb dat actualului premeier! Dimpotriva, opinia care are cea mai ampla si solida penetrare in cercurile politice este aceea de condamnare a violentelor si a utilizării fortei brutale, represive si, prin aceasta, o clara sugestie de a fi rapid si radical reevaluata de catre autoritati situatia.

 

Departamentul de Stat a transmis , fara echivoc, mesajul ca este ingrijorat de numarul mare de raniti, si a adaugat raspicat: „Credem ca stabilitatea , securitatea si prosperitatea pe temen lung a Turciei sunt garantate cel mai bine protejand drepturile fundamentale de exprimare, adunare, asociere, ceea ce acesti oameni (manifestantii n.n.) par a face.”

 

La randul sau, Oficiul ONU pentru Drepturile Omului a luat nota cu ingrijorare de uzul excesiv al fortei folosit impotriva manifestantilor pasnici, iar Amnesty Intrenational s-a declarat ingrijorata de folosirea excesiva a fortei la care au recurs autoritatile, desi, initial manifestatiile au fost pasnice.

 

Nici pana in prezent, la varfurile puterii de la Ankara nu se intrevad modificari sensibile de strategie. Semnificativ, desi presedintele in exercitiu al Turciei, Abdullah Gul, a lansat un apel „la bun simt” si ”la calm”, el nu a uitat sa adauge si ca”avem  cu totii nevoie sa fim responsabili in fata acestor manifestari care au atins un nivel ingrijorator”.

In ceea ce il priveste, premierul Erdogan a recunoscut , cam cu o jumatate de gura, ce-i drept, ca ”au fost facute erori, actiuni extreme in cadrul actiunilor politiei” dar a accentuat: ”Atentionarile necesare au fost facute.”

 

Turcia versus guvernul lui Erdogan este o pagina fierbinte de istorie ce se scrie acum.

Anunțuri

Un răspuns la „Turcia – parerea mea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s