Londra, Aeroportul Heathrow

In difuzoare vocea capitanului aeronavei de pasageri British Airways se facu auzita peste zumzetul motoarelor.
– Stimati pasageri! Pentru faptul ca am ajuns cu 20 de minute mai repede ( la Londra ) suntem nevoiti sa facem un tur deasupra Londrei. Ora de aterizare este la 13.15. Va multumim.
Priveam pe geam Londra si gandul imi zbura la filmul Die Hard 2 cand avioanele neputand ateriza pe aeroport faceau tururi in aer… Londra.
Cine n-a visat sa ajunga si sa viziteze Londra. Acolo unde este Baker Street, stadionul Wembley, Westminster, London Tower, Piccadily Circus si celebrul London Bridge, acolo unde in 1985 a avut loc unul din cele mai mari concerte si anume LIVE AID, capitala tarii care ni i-a dat pe Beatles, Genesis, Pink Floyd, Duran Duran si multi altii… 
Din nou vocea capitanului aeronavei se facu auzita si am revenit la realitate. Turul se termina, am strans centura de siguranta cat de tare am putut si am strans cu putere manerele si in scurt timp aeronava ateriza cu bine. In sfarsit am ajuns in Londra. Pasul numarul doi a trecut cu bine. Sa vedem ce va fi in continuare.
Trebuie sa recunosc ca mi-a fost ceva teama cu bagajul, aeroportul Heathrow este renumit in pierderea bagajelor si cum nimeni nu-ti spune unde trebuie sa astepti bagajul sau bagajele te cam trec toate transpiratiile.
In cele din urma am reusit sa indentificam terminalul cu bagajele de la zborul Bucuresti – Londra si asa ne-am recuperat cu totii bagajele.
” Cu totii „, da, pentru ca am plecat din Bucuresti Otopeni un grup de 15 insi si doar in aeroportul din Londra am ajuns sa ne cunoastem, bine-nteles nu in totalitate. Ne-am grupat cu totii si am inceput sa privim in jurul nostru dupa cineva, o persoana care ar fi trebuit sa ne astepte si sincer nu ne-am mirat cand am realizat ca nimeni nu ne astepta si ca eram de capul nostru la nu mai putin de 3175 de kilometrii de casa. Apoi am trecut la faza cu numarul 2, sunatul persoanei de contact si anume Mr. Osam sau Mr Sam. Stiu ca suna ca o gluma ieftina dar credeti-ma pe cuvant asa se numesc cele doua persone.
Cel care a reusit in cele din urma sa vorbeasca cu Mr. Sam era un tip plinut si barbos si cu o voce groasa si care raspundea la numele de Aurelian sau Relu cum ii spuneam noi….
-Am vorbit si vine cineva cu masina sa ne duca la Colegiu.
In acel moment am rasuflat usurat, nu aveam sa dorm in aeroport…. Ne-am indreptat spre iesire si ne-am impartit in doua grupuri.
Si intr-adevar, in 15 minute, cineva, nu-i mai retin numele, dar era o persoana din Sri Lanka parca, cu un VW Sharan, a luat primul grup, cerand 12 lire de persoana, ceea ce reprezinta enorm de mult. Dar stiti cum este, cand esti nou, toata lumea incearca sa profite de tine cumva… . Autobuzul costa 3.5 lire, insa asta aveam sa aflam mai tarziu….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s